“No man ever steps in the same river twice, for it’s not the same river and he’s not the same man.”
“No man ever steps in the same river twice, for it’s not the same river and he’s not the same man.”
“You’re only here for a short visit. Don’t hurry, don’t worry. And be sure to smell the flowers along the way.”
“You’re only here for a short visit. Don’t hurry, don’t worry. And be sure to smell the flowers along the way.”
“How much has to be explored and discarded before reaching the naked flesh of feeling”
“How much has to be explored and discarded before reaching the naked flesh of feeling”
I usually don’t post anything on Sundays, I’s just a thing.Bt now I want to send a message. To myself but not only.People say that people change from time to time. I feel I’m changing all the time and I never felt closer. I feel that what I’m looking for is already looking for me.
I usually don’t post anything on Sundays, I’s just a thing.Bt now I want to send a message. To myself but not only.People say that people change from time to time. I feel I’m changing all the time and I never felt closer. I feel that what I’m looking for is already looking for me.
Pentru ca este un flux necontenit de energie - scurta declaratie -Tocmai am fost intr-o fabrica parasita de palarii. Am mers sa simt lucruri si emotii care se opresc in stari subtile, am mers sa fac fotografii. Am fost cu o fata, pe care sa o pozez asa cum simteam in fiecare moment, etaj si sala diferita. Lucrurile vin de la sine atat de natural si nu s-a pus niciodata problema de vreun blocaj creativ, ci mai de graba de o alegerea grea, pentru ca nu am niciodata tot timpul si energia care mi-ar trebui pentru a face tot ce simt.Am intrat in cladirea parasita pe la etajul 2 si am inceput sa coboram pe trepte, pana la parter. Dupa un coridor intortocheat si jegos am intrat intr-o sala mare si rece, unde soarele nu rasarea niciodata. Ne-am tot plimbat si am cascat gura, dar nimic nu s-a comparat cu iesirea din sala asta, printr-un alt coridor lung, cu baltoace pe jos, usi in sanga si in dreapta si un curent rece si constant, ca un vant ce se simte uneori in pesterile mari, cu doua intrari. Se termina cu un perete, iar deasupra lui, catre capat, tavanul se prabusise si lasa acum loc ploii, vantului si luminii sa faca ce vor. Pe mine lumina m-a lovit.Am intrat pe a treia usa de pe partea stanga si am mai mers prin alte trei sali, pentru a ajunge in ultima, unde am gasit pe perete un vechi afis al fabricii de confectii. Mi-a lasat o senzatie puternica. M-ar fi impresionat oricum, dar tinand cont cat de mult semana fata din poza cu cea cu care eram eu acum, am ramas uimit de-a dreptul. Trebuia sa le fotografiez impreuna.M-a intrebat un bun prieten ieri - dar nu e un cliseu sa faci poze cu papusele in ruine si fabrici parasite? I-am raspuns: ABSOLUT !!! Este un cliseu deja de la aparitia primelor aparate digitale si chiar de dinaintea lor, de mai bine de 15 ani.Asa sunt lucrurile, dar asta nu inseamna ca imi voi schimba eu dorintele, pasiunile, nevoile si starile. Pot doar sa incerc sa gasesc unele lucruri noi, sau sa le refac pe altele mai puternic. Dar de fapt nu este vorba despre asta, ci despre autenticitate. De cand sunt mic mi-a placut sa explorez. Desi am facut asta de cele mai multe ori in natura, de la muntii foarte inalti pana la cei marunti si impaduriti, acoperiti de ceata sau macinati in bolovani si pesteri, pana la delte, lacuri si faleze de mare, recunosc ca am o mare pasiune si pentru explorarea oraselor. Nu ma refer aici la parcuri si nici la muzee sau piatete cochete, ci la cladiri abandonate, ruine, fabrici, intreprinderi, hoteluri, spitale, turnuri, acoperisuri, subsoluri, tunele. Orice constructie cu poveste, forta si energie. Ce-i drept, energia este mai de graba una reziduala, ca un soi de miros pe care il lasa cineva in urma, sau ca un ecou care ramane in salile de teatru dupa marile spectacole. Nu ma voi opri niciodata din ceva si nici nu-l voi schimba pentru ca a devenit cliseu, dar nici nu voi fi obtuz sa observ asta, si atunci probabil ca ma voi motiva mai puternic si mai pasional.De curand m-a mai intrebat cineva - De ce faci tu toate fotografiile alea? De ce duci fetele in locurile alea? Nu inteleg! Dupa ce am trecut de primul impuls, in care vroiam sa-i spun ca arta nu se explica, ca nu e un orice pentru un oricine, si tot felul de bla bla-uri cu artistul si arta lui, i-am spus ca raspunsul la de ce?este Ce. Am tot incercat sa continui si sa ma afund in teorii, dar de fapt, pe masura ce inaintam, simteam ca alunec intr-o mlastina fara margini, si ca pe masura ce ma zbat mai tare, ma scufund mai adanc. Am zambit.
Pentru ca este un flux necontenit de energie - scurta declaratie -Tocmai am fost intr-o fabrica parasita de palarii. Am mers sa simt lucruri si emotii care se opresc in stari subtile, am mers sa fac fotografii. Am fost cu o fata, pe care sa o pozez asa cum simteam in fiecare moment, etaj si sala diferita. Lucrurile vin de la sine atat de natural si nu s-a pus niciodata problema de vreun blocaj creativ, ci mai de graba de o alegerea grea, pentru ca nu am niciodata tot timpul si energia care mi-ar trebui pentru a face tot ce simt.Am intrat in cladirea parasita pe la etajul 2 si am inceput sa coboram pe trepte, pana la parter. Dupa un coridor intortocheat si jegos am intrat intr-o sala mare si rece, unde soarele nu rasarea niciodata. Ne-am tot plimbat si am cascat gura, dar nimic nu s-a comparat cu iesirea din sala asta, printr-un alt coridor lung, cu baltoace pe jos, usi in sanga si in dreapta si un curent rece si constant, ca un vant ce se simte uneori in pesterile mari, cu doua intrari. Se termina cu un perete, iar deasupra lui, catre capat, tavanul se prabusise si lasa acum loc ploii, vantului si luminii sa faca ce vor. Pe mine lumina m-a lovit.Am intrat pe a treia usa de pe partea stanga si am mai mers prin alte trei sali, pentru a ajunge in ultima, unde am gasit pe perete un vechi afis al fabricii de confectii. Mi-a lasat o senzatie puternica. M-ar fi impresionat oricum, dar tinand cont cat de mult semana fata din poza cu cea cu care eram eu acum, am ramas uimit de-a dreptul. Trebuia sa le fotografiez impreuna.M-a intrebat un bun prieten ieri - dar nu e un cliseu sa faci poze cu papusele in ruine si fabrici parasite? I-am raspuns: ABSOLUT !!! Este un cliseu deja de la aparitia primelor aparate digitale si chiar de dinaintea lor, de mai bine de 15 ani.Asa sunt lucrurile, dar asta nu inseamna ca imi voi schimba eu dorintele, pasiunile, nevoile si starile. Pot doar sa incerc sa gasesc unele lucruri noi, sau sa le refac pe altele mai puternic. Dar de fapt nu este vorba despre asta, ci despre autenticitate. De cand sunt mic mi-a placut sa explorez. Desi am facut asta de cele mai multe ori in natura, de la muntii foarte inalti pana la cei marunti si impaduriti, acoperiti de ceata sau macinati in bolovani si pesteri, pana la delte, lacuri si faleze de mare, recunosc ca am o mare pasiune si pentru explorarea oraselor. Nu ma refer aici la parcuri si nici la muzee sau piatete cochete, ci la cladiri abandonate, ruine, fabrici, intreprinderi, hoteluri, spitale, turnuri, acoperisuri, subsoluri, tunele. Orice constructie cu poveste, forta si energie. Ce-i drept, energia este mai de graba una reziduala, ca un soi de miros pe care il lasa cineva in urma, sau ca un ecou care ramane in salile de teatru dupa marile spectacole. Nu ma voi opri niciodata din ceva si nici nu-l voi schimba pentru ca a devenit cliseu, dar nici nu voi fi obtuz sa observ asta, si atunci probabil ca ma voi motiva mai puternic si mai pasional.De curand m-a mai intrebat cineva - De ce faci tu toate fotografiile alea? De ce duci fetele in locurile alea? Nu inteleg! Dupa ce am trecut de primul impuls, in care vroiam sa-i spun ca arta nu se explica, ca nu e un orice pentru un oricine, si tot felul de bla bla-uri cu artistul si arta lui, i-am spus ca raspunsul la de ce?este Ce. Am tot incercat sa continui si sa ma afund in teorii, dar de fapt, pe masura ce inaintam, simteam ca alunec intr-o mlastina fara margini, si ca pe masura ce ma zbat mai tare, ma scufund mai adanc. Am zambit.
Unul din lucrurile care ma fascineaza cel mai mult la fotografie se petrece atunci cand redescopar o imagine veche de-a mea, facuta cine stie cand, careia nu-i prea vedeam nicio valoare, si pe care o privesc uimit acum, din cu totul alta perspectiva.-One of the things which fascinates me the most in photography is happening when I rediscover an old image of mine, taken who knows when, with little value to me, and which I’m looking amazed now, from a totally new perspective.
Unul din lucrurile care ma fascineaza cel mai mult la fotografie se petrece atunci cand redescopar o imagine veche de-a mea, facuta cine stie cand, careia nu-i prea vedeam nicio valoare, si pe care o privesc uimit acum, din cu totul alta perspectiva.-One of the things which fascinates me the most in photography is happening when I rediscover an old image of mine, taken who knows when, with little value to me, and which I’m looking amazed now, from a totally new perspective.
“To be yourself in a world that is constantly trying to make you something else is the greatest accomplishment.”
“To be yourself in a world that is constantly trying to make you something else is the greatest accomplishment.”
same love, same bird
same love, same bird
solitude and stealth
solitude and stealth
home sweet home …. could it be?
home sweet home …. could it be?
House of the Rising Sun
House of the Rising Sun
“Acting is magical. Change your look and your attitude, and you can be anyone.”(inside camera double exposure)
“Acting is magical. Change your look and your attitude, and you can be anyone.”(inside camera double exposure)
“There are no lines in nature, only areas of colour, one against another.”
“There are no lines in nature, only areas of colour, one against another.”
Few days ago I found myself in a forest, where I witnessed a rare wildlife scene - I found myself in the middle of a hunt, a big mountain goat followed by a wolf, which have neither seen me until very close, just metres away, when the goat leaped enormously and disappeared and the wolf remained confused, sniffing the leafs. Time stopped so I wasn’t able to use any of it, until the scene was calm, and the wolf started walking around, when I took this picture.
Few days ago I found myself in a forest, where I witnessed a rare wildlife scene - I found myself in the middle of a hunt, a big mountain goat followed by a wolf, which have neither seen me until very close, just metres away, when the goat leaped enormously and disappeared and the wolf remained confused, sniffing the leafs. Time stopped so I wasn’t able to use any of it, until the scene was calm, and the wolf started walking around, when I took this picture.
Be sure you put your feet in the right place, than stand up
Be sure you put your feet in the right place, than stand up
See it for the first time as a newborn child that has no name.
See it for the first time as a newborn child that has no name.
red, green and blue
red, green and blue
Nature always finds a way
Nature always finds a way